Răspunsul scurt: candidații buni primesc zeci de mesaje de recrutare pe săptămână, aproape toate generice, și nu caută un job. Mesajul tău nu e citit ca o oportunitate. E citit ca încă unul.

Cifra din spatele problemei: din experiența noastră, doar vreo 5% din piață răspunde la mesaje. De asta noi nu ne bazăm pe mesaje. Sunăm. Mai jos e tot raționamentul, cu cifrele pe care le folosim în fiecare proiect de headhunting.

Inboxul unui candidat bun, luni dimineața

Pune-te o secundă în locul lui. E bun pe ce face. Are job. Nu are CV-ul urcat nicăieri, nu are bifa „Open to work", nu dă refresh la anunțuri. Și totuși inboxul lui de LinkedIn e plin: „oportunitate interesantă", „companie de top", „salariu competitiv". Aceleași formule, alt logo. Multe mesaje nici măcar nu-i spun despre ce rol e vorba sau de ce a fost ales tocmai el.

După al zecelea mesaj de genul ăsta, omul nu mai citește. Nu e nepoliticos. E ocupat. Iar mesajul tău, oricât de serios ar fi rolul din spatele lui, arată exact ca celelalte nouă. Același subiect. Același prim rând. Aceeași soartă.

Ce înseamnă 5% pentru rolul tău deschis

Doar vreo 5% din piață răspunde la mesaje. Restul tac. Dacă strategia ta de recrutare stă în mesaje scrise, concurezi cu toată piața pentru o felie foarte subțire. Și nu e neapărat felia cea mai bună. E felia cea mai disponibilă.

Candidații pasivi, cei care nu caută nimic dar s-ar muta pentru motivul potrivit, rămân neatinși. Iar ei sunt exact oamenii pe care îi vrei. Noi de la asta plecăm: toată lumea e pe piață, trebuie doar să găsești motivul. Întrebarea corectă nu e „caută un job?". E „ce l-ar face să se miște?". La întrebarea aia nu ți-a răspuns nimeni, niciodată, printr-un mesaj.

Ce face telefonul diferit

Telefonul forțează o conversație reală. Nu poți da copy-paste la o voce. Omul te aude, tu îl auzi, și amândoi aflați în două minute dacă discuția merită continuată. Un mesaj ignorat rămâne ignorat. Un apel primește măcar un „nu, mersi", și de multe ori primește mai mult. Noi nu lucrăm cu scripturi, pentru că un script se aude. Se aude din a doua propoziție.

Zece minute la telefon ne spun mai mult decât o săptămână de mesaje. Urmărim patru lucruri:

• ce face omul de fapt, dincolo de titlul din profil
• de ce ar pleca, dacă ar pleca
• ce așteptări are, inclusiv la bani
• care e pasul următor, cu dată

Ultimul punct e regulă la noi. Mereu un pas următor. Un apel care se termină cu „mai vorbim" nu s-a terminat. S-a evaporat.

Cum arată asta în practică

Nu sunăm la întâmplare. Înainte de orice apel facem research pe companii: mapăm între 20 și 40 de companii relevante pentru rol și abia apoi coborâm la oameni. Ordinea asta nu se schimbă niciodată. Întâi companiile, apoi rolurile, apoi oamenii. Iar la oameni căutăm responsabilități, nu titluri. Titlurile mint. Un „manager" dintr-o companie poate face munca unui director din alta, și invers.

Din research iese o listă de vreo 50 de nume. Fiecare nume are un motiv scris lângă el: de ce îl sunăm pe omul ăsta, pentru rolul ăsta. Fără motiv, fără apel. Apoi funnel-ul arată cam așa: din 50 de oameni contactați, vreo 20 ascultă până la capăt și vreo 10 ajung calificați pe lista clientului. Nu e magie. E research făcut înainte, plus un motiv real pentru fiecare conversație.

Ce poți face dacă nu vrei headhunter

Poți recupera o parte din diferență și singur. Trei lucruri.

Unu: scrie mesajul despre om, nu despre rol. „Am văzut că ai dus proiectul X" bate „avem o oportunitate interesantă" de fiecare dată. Testul e simplu. Dacă mesajul poate fi trimis, neschimbat, altor 200 de oameni, nu-l trimite.

Doi: sună după primul mesaj. Nu după al treilea follow-up scris. Un apel scurt, la o oră decentă, cu numele lui în prima propoziție și rolul în a doua.

Trei: dă-i un motiv să asculte. Dacă nu poți spune în două propoziții ce ar câștiga omul ăla din discuție, nu ești pregătit să-l contactezi. Întoarce-te la research.

Candidații buni răspund. Dar răspund la conversații, nu la mesaje trimise în masă. Diferența dintre cei 5% care îți scriu înapoi și o listă de 10 oameni calificați nu e norocul. E un telefon, dat de cineva care știe exact de ce sună.

← Înapoi la blog